Tuesday, July 18, 2006

AVENTURA CATRE INBEV

Am ajuns duminica seara in Bruxelles si m-a recuperat Banchy. Desi moarta de oboseala, m-am simtit foarte bine sa il revad si sa constat ca este plin de romani aici care au cele mai diverse activitati: invata, muncesc, pierd vremea, se distreaza, viziteaza...

Luni dimineata trebuia sa fiu la 8 la birou in Leuven - sa va mai zic ca am ajuns cu o ora mai tarziu? Nu va mai spun asta, va zic doar cum s-a intamplat: trebuia sa merg cu TN managerul care a intarziat la gara, asa ca am pierdut primul tren, iar pe al doilea l-au mutat de pe linia lui si nu au anuntat, deci am reusit sa ne urcam abia in al treilea (trec cam din 20 in 20 min). Cand am ajuns in gara din Leuven, baiatul era sigur ca stie unde mergem, asta pana am ajuns in centrul orasului si si-a dat seama ca nu stie unde mergem si ca nu are cum sa fie o fabrica de bere in mijlocul orasului. Evident, am intrebat pe cineva si am ajuns in cele din urma (va dati seama cu cat timp inainte ma dusesem in gara sa fiu sigura ca ajung la timp daca, dupa toate astea, am ajuns la 9 fara ceva...)

Prima zi a fost o nebunie totala, cei 2 trainee care au lucrat inainte pe WCCP (World Class Commercial Programme) au avut ultima zi la birou luni, iar eu am preluat joburile amandurora! Deci va inchipuiti ce volum de informatie au bagat in mine o zi intreaga ca sa pricep ce faceau amandoi...ce sa mai, a fost exceptional.

Dupa ce am terminat pe la 7 (pentru ca trebuia sa plece sa isi faca bagajele), m-am dus sa imi inchiriez garsoniera. Este faina, dar e mai mult o camera cu baie, mie imi place oricum - am parcul la iesirea din cladire (nu zic bloc ca aici nu exista blocuri) si este curat si linistit aici (am senzatia ca prea linistit...). Am inchiriat si m-am intors in Bruxelles sa imi iau bagajele sa le aduc la noua mea casa. Inutil sa va zic ca m-am rupt pe drumul inapoi (exact cand ai chestii foarte grele de carat, drumul este in susul dealului:::)). Dar am ajuns in cele din urma, pacat ca nu reusesc sa ma bag pe net...

Azi a fost a doua zi, am avut toata ziua traininguri (super misto) si sunt franta si mai am o mare frustrare: la astia toate magazinele se inchid la 6-7 seara, mai raman doar "night shops" care nu sunt mai mult decat niste chioscuri de la scara blocului, deci nu gasesti mai nimic in ele (ce sa mai vorbesc de fier de calcat de care am eu nevoie). Nu stiu cum o sa ajung sa imi iau cele necesare si nici cand si cum o sa imi spal hainele (exista spalatorii publice si costa 3 EUR/masina, dar inchid tot asa devreme...). Dar sa va zic ceva misto: cand am ajuns acasa, am trecut prin parc si canta muzica romaneasca (v-am facut un filmulet cu telefonul, canta Zamfir cred), iar lumea statea pe iarba in parc si asculta - tot felul de genuri, populara, nai, tot felul. Super tare!!!

Ca sa nu credeti ca am probleme, dincolo de micile probleme de integrare si ca e fooooooarte mult de munca la birou, sunt extraordinar de entuziasmata - compania este foarte mare si foarte misto, similara cu AIESEC in multe chestii (cultura organizationala, model de planificare strategica), dar sunt mai seriosi si profesionisti; jobul este mult mai important si mai greu decat ma asteptam, ceea ce e bine, sper doar sa ma descurc; in plus, oraselul asta e cochet tare, iar Bruxelles-ul e la 30 minute distanta cu trenul si e foarte fain. De acolo pot sa merg relativ ieftin cam oriunde in Europa Centrala si de Vest. Asa ca nu ma plang::))

Ia uite ca am scris si eu primul mail de trainee outgoing...fratilor, este foarte fain! Eu am la mine pe etaj 15 nationalitati, iar in oraselul asta cred ca gasesti oameni din toate colturile lumii!!! Este un sentiment de nedescris sa te plimbi prin oras si sa reusesti sa iti dai seama "astia sunt irlandezi ca au nasul rosu, asta e nemtoaica sau ceva de genul ca e blonda rau, ia uite indieni si arabi, asta e african ca e negru rau" si tot asa... Si altceva fain: imi exersez engleza, franceza, spaniola, portugheza si invat germana (trebuie doar sa stii cate ceva ca se lipeste de tine imediat daca tot auzi in jurul tau la birou si pe strada). Deci ma intorc poligloaba::))). Umorul international este super-tare, iar la masa apuc sa stau cu te miri ce natie si auzi niste chestii despre culturi si tari de iti sta mintea in loc...de exemplu, ieri, la masa, o brazilianca povestea ca guvernul din Brazilia a dat o lege tampita prin care da bani oamenilor care predau de bunavoie armele la autoritati si ca singura urmare a legii va fi ca civilii care le luasera sa se apere o sa le dea inapoi si traficantii si criminalii o sa ramana cu ele (povestea ca taica-su are cate o arma la birou, acasa, in masina si ca ea nu vrea sa le dea inapoi pentru ca posibilitatea sa fii pradat e f mare si tre sa ai protectie...)

Gata, v-am pupat, astept mailuri de la voi sa nu ma simt singurica aici...

Irina

P.S. Cateva poze din oraselul asta - ce am prins in drumul spre gara intr-o dimineata...daca va plac, mai am, aici pun doar mostre::))

Monday, July 17, 2006

AVENTURA CATRE BELGIA

Salutare,

dragilor, sunt super smechera si va scriu acest mail de pe o autrostrada din Germania, la 150 km de Frankfurt. Am decis sa plec cu masina pana in Belgia pentru prima data si s-a dovedit o decizie cel putin indrazneata (si nu am ajuns inca::)).

Asadar, am plecat sambata "pe la 10" din Craiova cu...cineva. Nu faceti greseala asta NICIODATA! Am plecat cu un prieten al unui prieten care avea o masina din 1900 toamna si care era plina cu branza, tuica si... ei. Adica el, concubina lui si fata acesteia din prima casatorie. Toti mergem in Belgia. Aflu ca domnul sta in Belgia de 15 ani, de "doamna" nu aflu mai nimic in afara de nivelul cultural extrem de scazut care razbate constant din modul sau de a vorbi. Fata... are 17 ani si n-are nici un chef sa mai mearga o vacanta de vara in Belgia sa se plictiseasca pe acolo. Minunat!

Dupa ce mai dam 2 ture de Craiova sa isi termine oamenii treaba si sa isi pupe toate rudele, plecam in sfarsit. Masina merge si nu prea. La Herculane ne mai oprim vreo jumate de ora. La Timisoara schimbam uleiul la masina. Intre timp mai facem cateva escale in cautarea de rovineta, cu injuraturile de rigoare ca nu exista... romanii sunt naspa, stiu, stiu...

Ei, si de acum incepe aventura. Ajungem la vama. Ne cere domnul vames actele. OOPS! Bineinteles ca nu au hotararea de divort sa o poata scoate pe fata (minora) din tara. Injuraturi, incercari de mituire, scandal. Pana ala urma tot vamesul da solutia: s-o trimita cineva prin fax acolo. Acum suna la toate rudele posibile din tara si strainatate (ghici de pe telefonul cui...da, cred ca ati ghicit...doar nu era sa stam acolo pana cand isi incarcau ei telefoanele...) sa caute hotararea, sa gasim fax, sa cuplam cele 2 necunoscute... in cele din urma, dupa 1 ora si ceva vine si faxul. Trecem frumos granita la romani si ajungem la unguri care vor sa scoata tot din masina, dar noroc ca (am uitat sa va spun la inceput) oamenii au un caine pe care il tin in cusca in portbagaj (nu ma intrebati cum a rezistat cainele ala acolo tot drumul) si care se face rau cand vamesii deschid portbagajul si lor li se pare amuzant si nu ne mai verifica.

Mergem pana la granita cu Austria si aici facem popas de noapte. Cand se opreste masina sa intrebam de camere libere...OOPS DIN NOU! Nu mai porneste! Plecam cu o dubita cu ce am apucat sa iau in mana ca sa dormim undeva intr-un sat din apropiere si revenim de dimineata sa vedem ce are masina. Bineinteles ca nu am dormit deloc si bineinteles ca masina nu mai pornea nici batuta de dimineata. Norocul meu ca s-au nimerit alti romani care mergeau in Belgia, prieteni de-ai lor care innoptasera tot acolo. M-am lipit de ei si am plecat cu ei. Alta viata...masina noua, oameni civilizati, conversatie utila si placuta...revin cu amanunte cand ajung...