AVENTURA CATRE BELGIA

Salutare,

dragilor, sunt super smechera si va scriu acest mail de pe o autrostrada din Germania, la 150 km de Frankfurt. Am decis sa plec cu masina pana in Belgia pentru prima data si s-a dovedit o decizie cel putin indrazneata (si nu am ajuns inca::)).

Asadar, am plecat sambata "pe la 10" din Craiova cu...cineva. Nu faceti greseala asta NICIODATA! Am plecat cu un prieten al unui prieten care avea o masina din 1900 toamna si care era plina cu branza, tuica si... ei. Adica el, concubina lui si fata acesteia din prima casatorie. Toti mergem in Belgia. Aflu ca domnul sta in Belgia de 15 ani, de "doamna" nu aflu mai nimic in afara de nivelul cultural extrem de scazut care razbate constant din modul sau de a vorbi. Fata... are 17 ani si n-are nici un chef sa mai mearga o vacanta de vara in Belgia sa se plictiseasca pe acolo. Minunat!

Dupa ce mai dam 2 ture de Craiova sa isi termine oamenii treaba si sa isi pupe toate rudele, plecam in sfarsit. Masina merge si nu prea. La Herculane ne mai oprim vreo jumate de ora. La Timisoara schimbam uleiul la masina. Intre timp mai facem cateva escale in cautarea de rovineta, cu injuraturile de rigoare ca nu exista... romanii sunt naspa, stiu, stiu...

Ei, si de acum incepe aventura. Ajungem la vama. Ne cere domnul vames actele. OOPS! Bineinteles ca nu au hotararea de divort sa o poata scoate pe fata (minora) din tara. Injuraturi, incercari de mituire, scandal. Pana ala urma tot vamesul da solutia: s-o trimita cineva prin fax acolo. Acum suna la toate rudele posibile din tara si strainatate (ghici de pe telefonul cui...da, cred ca ati ghicit...doar nu era sa stam acolo pana cand isi incarcau ei telefoanele...) sa caute hotararea, sa gasim fax, sa cuplam cele 2 necunoscute... in cele din urma, dupa 1 ora si ceva vine si faxul. Trecem frumos granita la romani si ajungem la unguri care vor sa scoata tot din masina, dar noroc ca (am uitat sa va spun la inceput) oamenii au un caine pe care il tin in cusca in portbagaj (nu ma intrebati cum a rezistat cainele ala acolo tot drumul) si care se face rau cand vamesii deschid portbagajul si lor li se pare amuzant si nu ne mai verifica.

Mergem pana la granita cu Austria si aici facem popas de noapte. Cand se opreste masina sa intrebam de camere libere...OOPS DIN NOU! Nu mai porneste! Plecam cu o dubita cu ce am apucat sa iau in mana ca sa dormim undeva intr-un sat din apropiere si revenim de dimineata sa vedem ce are masina. Bineinteles ca nu am dormit deloc si bineinteles ca masina nu mai pornea nici batuta de dimineata. Norocul meu ca s-au nimerit alti romani care mergeau in Belgia, prieteni de-ai lor care innoptasera tot acolo. M-am lipit de ei si am plecat cu ei. Alta viata...masina noua, oameni civilizati, conversatie utila si placuta...revin cu amanunte cand ajung...